Preşedintele Băsescu, Regele Mihai şi conspiraţia titanilor

ilustraţie de Michael Mardahl

Am tot aşteptat azi, după citatele din declaraţiile belicoase ale preşedintelui Băsescu, să văd în presa oficială sau măcar în cea neoficială şi o teorie a conspiraţiei. Sau măcar nişte bănuieli la adresa motivelor preşedintelui. Fiindcă putea foarte bine să tacă, să se exprime la fel de tranşant, aşa cum ne-a obişnuit dealtfel, dar ceva mai diplomat şi aşa mai departe…

Eu personal nefiind destul de apropiat de portretul politicianului român la tinereţe, m-am preocupat în ultima vreme doar la nivel declarativ de o problemă care cred că îi macină pe mulţi alţi membri ai generaţiei mele: cine şi ce ar putea să facă pentru a aduce schimbarea la nivel macro pe care eu n-o pot determina?
Nu mă înţelegeţi greşit, acţiunile mele sunt îndreptate zi de zi în direcţia schimbării societăţii, chiar dacă asta înseamnă doar să folosesc coşurile de gunoi, să nu mă arunc în interesecţie atunci când conduc sau să insist să primesc un răspuns politicos de la orice ghişeu public sau privat…

Nefiind deci eu însumi în poziţia de a determina la nivel macro o necesară schimbare, şi urmărind de la mare distanţă scena politică românească actuală, am ajuns la o altă întrebare interesantă: ce ar putea face un om cu putere, să zicem Preşedintele României, dacă ar identifica o posibilă soluţie la problemele politice şi sociale ale României şi dacă soluţia asta nu s-ar potrivi cu statutul de preşedinte al ţării?!

Şi cum ar fi dacă soluţia identificată de preşedinte ar fi ca România să devină (sau redevină) o monarhie?

Cum ar putea el să prezinte problema în aşa fel încât demersul lui să nu fie trivializat de opoziţie şi poate chiar de cei aflaţi acum la putere?
Care ar fi atitudinea pe care să o ia şi pe care să o exprime public în aşa fel încât aliaţii şi oponenţii domniei sale deopotriva să se ralieze într-o atitudine pro-monarhistă, sau măcar într-una de simpatie la adresa Casei Regale?
Ce să facă preşedintele, şi cum, pentru ca presa şi opinia publică să vuiască de manifestări de simpatie, aprecieri şi chiar elogii la adresa Regelui?

Şi ar mai fi o întrebare importantă: dacă ar avea preşedintele răspunsul la toate aceste întrebări şi soluţia pentru a realiza toate aceste obiective dintr-un singur foc, şi-ar sacrifica el şi bruma de susţinere şi simpatie pe care o mai are pentru a pune în practică acea soluţie, dacă această punere în practică ar cere acest sacrificiu?

Ar fi foarte interesat de aflat!

No Comments

Faci un comentariu sau dai un răspuns?